Kunsthalle Bega prezintă Sensul Sculpturii

Expoziţia Sensul Sculpturii se deschide vineri, 25 septembrie, între orele 18 – 21, iar intrarea se va face pe scara exterioară dinspre Piața 700.

Sculptura poate fi sculptură impecabilă propusă de natură. Dar ca exercițiu intelectual, realitatea nu favorizează niciodată un astfel de scenariu. Sculptura a funcționat mult timp între funcția civică și vocația sacră. Marmură, monument, putere, politică. Vedeai sculptura ca pe o imagine planul – structura – elevația. Sculptura trebuia să reziste limbajului, trebuia să reziste unei critici metaforice și de imagine. Fiecare handicap trebuia transformat într-un avantaj.

Considerată literară, limitată, primitivă sculptura ajunge să dețină un rol complex în ideile și fanteziile figurative, moderne, minimaliste.

Paradigma sculpturii – prea multă materialitate, prea multă corporalitate, prea multă ambiguitate a oferit și a susținut multe gânduri pentru instalarea unor teorii despre sculptură.

Vizualul este înlocuit de tactil. Tactilitatea devenind o teorie sistematică evaluată după criterii estetice./Herbert Reed/Încorporarea spiritului optic/Clement Greenberg/ dezvoltă sculptura deschisă, lineară, optică, neafectată de efecte picturale.

Sculptura transcende în materialitate pentru a oferi o experiență pură. Momentul Krauss/Rosalind Krauss/consideră sculptura un câmp expandat, un obiect de artă independent în relație directă cu spațiul, mediul și asamblajul în sine. Disoluția noțiunii de sculptură, contaminarea sculpturii cu instalația, dominația materialelor organice dublează experiența vizuală cu una senzorială. /Alex Potts

Imaginația sculpturală determină re-interpretarea spațiilor-margine-centru și disturbă logica imaginii bidimensionale./Julie Reiss

Transformarea radicală este făcută de câțiva artiști teoreticieni obsedați de sculptură Robert Smithson, Eva Hesse, Bruce Nauman și Richard Serra. Cum poate fi definită într-o manieră contemporană lunga istorie a sculpturii? Cade mitul marmurei. Autonomia formei și angajamentul conținutului sunt contaminate de regulile instalației. Cele două poziții anti monument și anti soclu devin teme recurente. Orice material poate fi înlocuit cu un alt material fără ca intenția să fie schimbată.

În ultimul timp lucrări tot mai surprinzătoare se numesc sculptură: fotografii imense și filme video documentând oceanul, vegetația, gheața, corpul uman, moleculele, plantele din argint, norii și tunelele de lumină și performanța documentând gridul tehnic care primește sensibilitate teatrală…

Există un anume sens? Este un prejudiciu vizual?

Sculptura umblă cu adevărul ei.

Apor – Nimbert Ambrus

Rudolf Bone

Norbert Costin

Teodor Graur

Roxana Ionescu

Adi Matei

Alexandru Miruțiu

Vlad Nancă

Mihai Olos

Alexandra Pirici